Veniţi să umblăm cu Dumnezeu

 

Veniţi să umblăm cu Dumnezeu

 

Dezvoltarea este un proces obiectiv, universal şi necesar, care se realizează ca mişcare ascendentă, de la simplu la complex, de la inferior la superior, prin trecerea de la o stare calitativă veche la alta nouă, mai înaltă. Dezvoltarea este un proces unic, ale cărui elemente necesare aflate în unitate dialectică indisolubilă sunt: evoluţia (schimbări cantitative treptate) şi revoluţia (schimbarea calitativă radicală).

Prezenţa şcolii creştine în societatea laică este unul dintre modelele promovării Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Între educaţie şi dezvoltare există relaţii reciproce complexe, care pot fi examinate sub diferite aspecte. Educaţia ridică în faţa elevului sarcini mai grele decât posibilităţile lui actuale şi din această contradicţie se dezvoltă fondul de cunoştinţe, se realizează formarea personalităţii şi a viitorilor cetăţeni şi specialişti în diverse domenii de activitate. Prin programa de educaţie evanghelică pe care o are, şcoala creştină este un martor al faptului că creştinismul se propagă şi prin aceste instituţii.

Anii s-au scurs şi Dumnezeu a schimbat istoria României. În anul 1990, anul libertăţii noastre, fratele Ioan Ungurean, un părinte care tocmai se pregătea să-şi înscrie băiatul pentru admitere în clasa a IX-a, a împărtăşit entuziasmul său fratelui pastor Petru Bozian, secretarul Comunităţii Bisericilor Creştine Baptiste din Arad, iar prin acordul Inspectoratului Şcolar al Judeţului Arad se pune piatra de temelie a Seminarului Liceal Baptist, o clasă cu 23 de elevi înscrişi la profil uman, ca o clasă-anexă Liceului Teoretic ,,Vasile Goldiş “.

Din 1991, cărarea vieţii mele s-a schimbat şi Dumnezeu mi-a ,,vorbit” că ar fi bine să-mi canalizez energia şi vocaţia înspre această şcoală, gândindu-mă mai ales la familia mea şi la copiii cu care El ne-a binecuvântat. Privind înapoi, văd că timpul s-a scurs repede, dar a rămas această imagine a unei cărări care m-a purtat pe lângă ape liniştite. Privesc întinderea lor calmă şi chipul mi se reflectă în unda clară. Dincolo de dimensiunea imediat vizibilă a ceea ce suntem, purtăm în noi însuşirile lui Hristos, care sunt o reflectare a iubirii.

Drumul parcurs de şcoala noastră până în prezent n-a fost deloc uşor. Perseverenţa şi dăruirea celor care şi-au asumat responsabilitatea îndrumării acestei instituţii şi în primul rând încrederea lor în Dumnezeu au făcut posibilă depăşirea tuturor dificultăţilor. La toate obiectele de învăţământ, şcoala beneficiază de cadre didactice calificate, având o pregătire foarte bună, cadrele tinere absolvind studii postuniversitare (master, studii aprofundate) sau fiind antrenate în programe de perfecţionare (obţinerea gradelor didactice II, I sau doctorat). Seriozitatea, competenţa şi entuziasmul celor 40 de cadre didactice din şcoala noastră le consider un capital preţios şi o garanţie a realizării proiectelor ambiţioase ale şcolii.

Funcţionăm anul acesta cu 25 de clase şi 654 de elevi înscrişi, acoperind toate nivelurile de învăţământ (I-XII), alături de 24 de elevi în Şcoala Postliceală Sanitară Baptistă. Performanţele elevilor noştri se datorează disciplinei existente în şcoală. Nu se consemnează cazuri de a bandon şcolar, iar ponderea celor cu rezultate bune şi foarte bune la învăţătură este de 70% din numărul total al elevilor.

Privind în urmă, văd bucuria unei munci care şi-a atins ţelul: 11 generaţii de absolvenţi, mulţi dintre ei lucrând în poziţii deosebit de importante în societate, iar cinci dintre ei fiindu-ne chiar colegi în şcoală. Cel mai bun rezultat însă îl văd în faptul că în perioada aceasta majoritatea copiilor de aici au învăţat să umble cu Dumnezeu şi, la rândul lor, i-au ajutat pe alţii să-L găsească pe Dumnezeu. Umblarea cu El este o experienţă grea şi plină de obstacole, dar este singura modalitate de a descoperi că viaţa este frumoasă şi că merită să o trăieşti. Privind în viitor, sunt optimist, dar mai ales încrezător în Dumnezeu. Anul 2005 va fi unul de referinţă privind traiectoria învăţământului românesc. Trecutul şi-a predat făclia, iar noi suntem chemaţi să o luăm şi să o ducem mai departe. Privind spre trecut, ceea ce iese în evidenţă este viziunea pe care înaintaşii noştri au avut-o: au înţeles că au fost chemaţi să folosească încă o oportunitate ca să schimbe vieţi pentru Hristos.

Privind spre viitor, colaborarea şcolii cu biserica va trebui să fie mult mai strânsă, avându-se în vedere completarea educaţiei religioase şi conturarea profilului moral-spiritual al elevilor, însuşirea unei con-duite adecvate în societate. Într-o lume cu crime, invidie, corupţie, minciună şi păcat ridicat la rangul de virtute, şcoala creştină va fi căutată de tot mai mulţi părinţi, chiar dacă efortul financiar va fi destul de mare.

Ii mulţumesc lui Dumnezeu pentru copiii înrolaţi în şcoala lui Hristos, care sunt gata oricând să depună mărturia vieţilor transformate.

Iată ţelul pe care-l avem: ne străduim să aprindem şi să cultivăm în elevii noştri miracolul iubirii divine, pentru ca ei şi prin ei oricine să-L poată vedea pe Hristos. Viaţa este umblare cu Dumnezeu, restul este existenţă. Privind în viitor, veniţi să umblăm cu Dumnezeu.

 

Director între 1991-2015 al Liceului Teologic Baptist „Alexa Popovici” Arad                              Prof. Rediș Ioan